Scîrţîie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bătrîne, pe streşini de lemn,
Şi frunzele cad ca un sinistru semn
În liniştea grădinii adormite.

O palidă fată cu gesturi grăbite
Aşteaptă pe noul amor…
Pe cînd, discordant şi în fiorător,
Scîrţîie toamna din crengi ostenite.

Vezi si:

1 Trackback or Pingback for this entry

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>